Pe măsură ce pisicile îmbătrânesc, devin mai susceptibile la o serie de probleme de sănătate, inclusiv probleme neurologice. Recunoașterea timpurie a acestor probleme neurologice la pisicile în vârstă și înțelegerea tratamentelor disponibile le poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. Acest articol va analiza mai multe afecțiuni neurologice comune care afectează felinele mai în vârstă, subliniind simptomele acestora, abordările de diagnostic și strategiile potențiale de tratament pentru a vă ajuta să oferiți cea mai bună îngrijire posibilă pentru însoțitorul dvs. în vârstă.
Boala vestibulară
Boala vestibulară este o problemă neurologică frecventă care afectează echilibrul și coordonarea. Poate fi cauzată de infecții ale urechii interne, tumori sau afecțiuni idiopatice (ceea ce înseamnă că cauza este necunoscută). Pisicile în vârstă sunt mai predispuse la dezvoltarea bolilor vestibulare, ceea ce face esențial ca proprietarii să fie conștienți de semne.
Simptomele bolii vestibulare
- Înclinarea capului
- Încercuirea sau mersul în cerc
- Nistagmus (mișcări rapide, involuntare ale ochilor)
- Pierderea echilibrului și a coordonării
- Vărsături sau greață
Diagnostic și tratament
Medicii veterinari diagnostichează boala vestibulară printr-un examen fizic și evaluare neurologică. Teste suplimentare, cum ar fi analizele de sânge, imagistica (IRM sau CT) și citologia urechii, pot fi necesare pentru a determina cauza de bază. Tratamentul se concentrează pe gestionarea simptomelor și abordarea cauzei principale, dacă este posibil. Îngrijirea de susținere, inclusiv medicamente anti-greață și asistență pentru a mânca și a bea, este adesea necesară.
Dacă cauza este o infecție a urechii, se pot prescrie antibiotice sau antifungice. Boala vestibulară idiopatică se rezolvă adesea de la sine în câteva săptămâni cu îngrijiri de susținere. Cu toate acestea, dacă se identifică o tumoare, prognosticul este adesea protejat, iar opțiunile de tratament pot include intervenții chirurgicale, radiații sau chimioterapie.
Disfuncție cognitivă felină (FCD)
Disfuncția cognitivă felină (FCD), similară cu boala Alzheimer la om, este o afecțiune neurodegenerativă care afectează funcția cognitivă la pisicile în vârstă. Pe măsură ce pisicile îmbătrânesc, funcția lor cerebrală poate scădea, ceea ce duce la schimbări în comportament, memorie și conștientizare. Recunoașterea semnelor FCD este crucială pentru a oferi îngrijire și sprijin adecvat.
Simptomele disfuncției cognitive feline
- Dezorientare și confuzie
- Modificări ale ciclurilor somn-veghe (de exemplu, activitate crescută pe timp de noapte)
- Scăderea interacțiunii cu proprietarii
- Pierderea comportamentelor învățate (de exemplu, uitarea antrenamentului cu gunoiul)
- Anxietate sau iritabilitate crescută
- Rătăcind fără scop
Diagnostic și management
Diagnosticarea FCD implică excluderea altor afecțiuni medicale care ar putea provoca simptome similare. Nu există un test specific pentru FCD, așa că diagnosticul se bazează pe modificări de comportament și excluderea altor boli. Managementul se concentrează pe oferirea unui mediu de susținere și stimulare. Aceasta include menținerea unei rutine consecvente, oferirea de acces ușor la alimente, apă și cutie de gunoi și oferirea de îmbogățire mentală prin jucării și interacțiune.
De asemenea, pot fi prescrise medicamente și suplimente pentru a îmbunătăți funcția cognitivă și pentru a reduce anxietatea. Selegilina, un inhibitor MAO-B, este uneori utilizată pentru a trata FCD la pisici. Suplimentele antioxidante, cum ar fi vitamina E și acizii grași omega-3, pot fi, de asemenea, benefice. Crearea unui mediu sigur și previzibil poate ajuta la reducerea stresului și la îmbunătățirea calității vieții pisicilor cu FCD.
Convulsii
Convulsiile sunt cauzate de o activitate electrică anormală din creier și se pot manifesta în diferite moduri. În timp ce convulsiile pot apărea la pisicile de orice vârstă, anumite condiții care provoacă convulsii sunt mai frecvente la pisicile în vârstă. Aceste afecțiuni includ tumori cerebrale, accidente vasculare cerebrale și tulburări metabolice.
Simptomele convulsiilor
- Pierderea cunoștinței
- Convulsii sau convulsii musculare
- Salivare sau spumare la gură
- Urinarea sau defecarea
- Rigidirea corpului
Diagnostic și tratament
Diagnosticarea cauzei convulsiilor implică un examen fizic și neurologic amănunțit, precum și teste de diagnosticare. Analiza sângelui, analiza urinei și imagistica (IRM sau CT) pot fi necesare pentru a identifica condițiile medicale subiacente. Tratamentul se concentrează pe controlul convulsiilor și pe abordarea cauzei care stau la baza.
Medicamentele anticonvulsivante, cum ar fi fenobarbitalul sau levetiracetamul, sunt utilizate în mod obișnuit pentru a gestiona convulsii. Medicamentul specific și doza vor depinde de tipul și frecvența convulsiilor, precum și de starea generală de sănătate a pisicii. Monitorizarea regulată a nivelurilor sanguine este importantă pentru a se asigura că medicamentul este eficient și pentru a minimiza efectele secundare. Dacă se identifică o tumoare pe creier, opțiunile de tratament pot include intervenții chirurgicale, radiații sau chimioterapie.
Sindromul de hiperestezie
Sindromul de hiperestezie felină, cunoscut și sub denumirea de boală a pielii rulante, este o afecțiune neurologică caracterizată prin sensibilitate crescută la atingere, în special de-a lungul spatelui. Cauza exactă este necunoscută, dar se crede că implică o funcție nervoasă anormală sau procesare senzorială. Deși poate apărea la pisicile de orice vârstă, uneori este observată la pisicile mai în vârstă.
Simptomele sindromului de hiperestezie
- Pielea ondulată de-a lungul spatelui
- Îngrijire excesivă, lins sau mușcătură de spate, coadă sau flancuri
- Vocalizare (de exemplu, șuierat, mârâit)
- Strângerea cozii sau urmărirea
- Pupilele dilatate
- Erupții bruște de activitate sau agresivitate
Diagnostic și management
Diagnosticarea sindromului de hiperestezie implică excluderea altor afecțiuni medicale care ar putea provoca simptome similare, cum ar fi alergii cutanate, paraziți sau durere. Poate fi necesară o examinare fizică amănunțită și teste de diagnosticare, cum ar fi răzuirea pielii și analize de sânge. Managementul se concentrează pe reducerea sensibilității pisicii și prevenirea autotraumei.
Opțiunile de tratament pot include medicamente pentru a reduce anxietatea sau durerea nervoasă, cum ar fi gabapentina sau amitriptilina. Modificările de mediu, cum ar fi asigurarea unui mediu calm și previzibil, pot fi de asemenea utile. Evitarea declanșatorilor care exacerba simptomele, cum ar fi mângâierea sau atingerea zonei afectate, este importantă. În unele cazuri, pot fi recomandate modificări sau suplimente alimentare.
Probleme ale măduvei spinării
Mielopatia degenerativă și alte probleme ale măduvei spinării pot afecta, de asemenea, pisicile în vârstă. Aceste condiții duc adesea la slăbiciune, necoordonare și chiar paralizie. Detectarea precoce și gestionarea adecvată sunt esențiale pentru menținerea confortului și mobilității pisicii.
Simptome ale problemelor măduvei spinării
- Slăbiciune la membrele posterioare
- Necoordonare sau poticnire
- Dificultate la sarituri sau la catarare
- Pierderea controlului vezicii urinare sau intestinului
- Durere sau sensibilitate în spate
Diagnostic și tratament
Diagnosticarea problemelor măduvei spinării necesită un examen neurologic cuprinzător și tehnici avansate de imagistică, cum ar fi RMN sau CT. Aceste instrumente ajută la vizualizarea măduvei spinării și la identificarea oricăror anomalii. Abordările de tratament variază în funcție de afecțiunea specifică și pot include gestionarea durerii, kinetoterapie și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale.
Îngrijirea de susținere este crucială pentru pisicile cu probleme ale măduvei spinării. Acest lucru poate implica oferirea de asistență pentru mobilitate, asigurarea accesului ușor la alimente și apă și prevenirea escarelor de decubit. Controalele veterinare regulate sunt esențiale pentru monitorizarea stării pisicii și ajustarea planului de tratament după cum este necesar. În timp ce unele probleme ale măduvei spinării pot fi progresive, gestionarea adecvată poate ajuta la menținerea calității vieții și confortului pisicii.
