Frumusețea captivantă a unei pisici siameze constă nu numai în ochii lor albaștri izbitori, ci și în culoarea lor distinctivă a blanii. Modelele de culoare unice observate la pisicile siameze, cunoscute sub denumirea de colorare punctuală, sunt rezultatul direct al machiajului lor genetic și al unei enzime fascinante sensibile la temperatură. Înțelegerea modului în care aceste gene interacționează pentru a produce diferite nuanțe și modele este cheia pentru a aprecia știința din spatele acestor feline frumoase. Acest articol analizează mecanismele genetice care dictează culorile blanii pisicilor siameze, explicând modul în care o singură genă poate crea apariții atât de diverse și captivante.
🐹 Gena Himalaya: O bază de colorație siameză
În centrul culorii blănii pisicii siameze se află „gena himalayană”, desemnată științific ca cs. Această genă este o versiune mutantă a genei tirozinazei, care este responsabilă pentru producerea melaninei. Melanina este pigmentul care dă culoare pielii, părului și ochilor. Alela cs provoacă un defect sensibil la temperatură al enzimei tirozinazei. Aceasta înseamnă că enzima funcționează în mod normal la temperaturi mai scăzute, dar devine mai puțin eficientă la temperaturi mai ridicate.
Această sensibilitate la temperatură este motivul pentru care pisicile siameze au o colorație mai închisă pe extremități, cunoscută și sub denumirea de „puncte”. Aceste puncte includ urechile, fața (mască), labele și coada. Aceste zone sunt mai reci decât temperatura corpului de bază a pisicii, permițând enzimei tirozinazei să funcționeze mai eficient și să producă mai multă melanină. În schimb, zonele mai calde ale corpului au ca rezultat o producție mai mică de melanină, ceea ce duce la o culoare mai deschisă a blanii.
Gena cs este recesivă, ceea ce înseamnă că o pisică trebuie să moștenească două copii ale genei ( cs cs ) pentru a prezenta colorația punctului siamez. Dacă o pisică moștenește doar o copie a genei cs și o copie a unei alele dominante (cum ar fi C, care produce culoare), nu va afișa modelul siamez. În schimb, va fi un purtător al genei cs.
🐾 Înțelegerea variațiilor de culoare a punctelor
În timp ce gena cs dictează prezența colorației punctului, alte gene influențează culoarea specifică a acelor puncte. Cele mai comune culori punctuale sunt focă, ciocolată, albastru și liliac. Aceste culori sunt determinate de interacțiunea genei cs cu alte gene care controlează producția și distribuția melaninei.
- Punct de etanșare: Aceasta este culoarea siamesă clasică și cea mai comună. Punctele de etanșare sunt de culoare maro închis, aproape negru. Acest lucru se întâmplă atunci când pisica are genotipul cs cs împreună cu gena pentru pigmentul negru ( B ).
- Punctul de ciocolată: punctele de ciocolată au o nuanță de maro mai deschisă decât punctele de etanșare. Această culoare apare atunci când pisica are genotipul cs cs și posedă, de asemenea, două copii ale genei recesive pentru pigmentul de ciocolată ( bb ).
- Punct albastru: punctele albastre sunt o versiune diluată a punctelor de etanșare, care apar ca o culoare rece, gri-albastru. Această diluție este cauzată de gena diluată ( dd ), care reduce intensitatea pigmentului negru. Prin urmare, un punct albastru siamez are genotipul cs cs B-dd.
- Punctul liliac: punctele liliac sunt cele mai palide dintre culorile comune siameze, apărând ca un gri deschis, roz-cenusiu. Această culoare este o combinație a genei ciocolatei și a genei diluate, rezultând genotipul cs cs bb dd.
Este important de reținut că „-” din genotipurile de mai sus indică faptul că pisica poate avea una sau două copii ale acelei alele particulare (de exemplu, B- înseamnă fie BB, fie Bb ). Alela dominantă B va exprima întotdeauna pigmentul negru.
💙 Rolul temperaturii în dezvoltarea culorii
Natura sensibilă la temperatură a enzimei tirozinazei joacă un rol crucial în dezvoltarea colorării punctului pisicii siameze. Pisicile se nasc aproape în întregime albe sau crem, deoarece sunt ținute calde în pântecele mamei. Pe măsură ce cresc și temperatura corpului lor se reglează, extremitățile mai reci încep să-și dezvolte punctele mai întunecate caracteristice.
Temperatura mediului poate influența și intensitatea punctelor. Pisicile care trăiesc în climă mai rece pot prezenta puncte mai întunecate în general, în timp ce cele din climă mai caldă pot avea puncte mai deschise. Acest lucru se datorează faptului că enzima este mai activă în condiții mai reci, ceea ce duce la creșterea producției de melanină.
Interesant este că dacă o pisică siameză suferă o rănire care face ca o zonă de piele să fie mai rece decât zona înconjurătoare, blana care crește înapoi în acel loc poate fi mai întunecată. Acest fenomen ilustrează în continuare legătura directă dintre temperatură și producția de melanină la aceste pisici.
📖 Alte gene care afectează culoarea blanii siameze
Dincolo de gena himalayană și genele pentru culori de bază și diluare, alte gene pot influența culoarea blanii pisicilor siameze. Acestea includ gene care controlează modelul tabby, prezența petelor albe și intensitatea culorilor punctuale.
- Puncte tabby (puncte Lynx): gena tabby ( T ) poate crea dungi tabby în interiorul punctelor, rezultând ceea ce este cunoscut sub denumirea de punct lynx siames. Aceste pisici au semne tabby distincte pe față, urechi, coadă și labe.
- Puncte tortie (puncte din carapa țestoasă): pisicile siameze pot prezenta, de asemenea, puncte tortie, care sunt un amestec de roșu sau crem cu culoarea punctului de bază. Acest lucru se întâmplă atunci când pisica moștenește un cromozom X cu gena pigmentului roșu și un cromozom X cu gena pigmentului negru.
- Pete albe: Deși sunt rare, pisicile siameze pot avea și pete albe din cauza prezenței genei S. Această genă face să apară pete de blană albă pe corpul pisicii, uneori ascunzând culoarea punctului.
Interacțiunea tuturor acestor gene creează o gamă largă de posibile variații de culoare a blanii la pisicile siameze, făcând fiecare pisică individuală cu adevărat unică.
💁 Frumusețea expresiei genetice
Culoarea blanii pisicii siameze este o dovadă a lumii complexe și fascinante a geneticii. Gena Himalaya sensibilă la temperatură, în combinație cu alte gene care controlează producția și distribuția pigmentului, creează colorația punctuală uimitoare și diversă care definește această rasă. Înțelegerea mecanismelor genetice din spatele acestor culori ne permite să apreciem frumusețea expresiei genetice și adaptările remarcabile care apar în lumea naturală.
De la punctele întunecate de sigiliu la punctele delicate de liliac, fiecare pisică siameză poartă un cod genetic unic care îi determină aspectul individual. Influența factorilor de mediu, cum ar fi temperatura, adaugă și mai mult la complexitatea și variabilitatea culorilor blănii.
Studiind genetica pisicilor siameze, obținem informații valoroase asupra principiilor fundamentale ale moștenirii, expresiei genelor și a interacțiunii dintre gene și mediu. Aceste cunoștințe nu numai că ne sporesc aprecierea pentru aceste creaturi frumoase, dar contribuie și la înțelegerea noastră mai largă a geneticii și biologiei.
